Violenta duce la pierderea de mii de vieti anual si la costuri medicale sau de inmormintare uriase. Statisticile arata ca multe din actiunile violente au loc la domiciliu, majoritatea produse intre soti sau intre prieteni. Aproape 50% dintre victime locuiesc cu copii mai mici de 12 ani, care, de cele mai multe ori, devin la randul lor victime. In concluzie, expertii considera ca violenta la domiciliu este principala cauza a copiilor abuzati sau a mortii acestora datorita neglijentei.
Desi expunerea la violenta poate avea consecinte serioase asupra copiilor, ei pot trece peste efecte mai usor daca anumiti factori sunt prezenti in viata lor. Un copil care creste inconjurat de dragoste si atentie din partea unor adulti care cunosc efectele violentei si stiu sa ofere stabilitate si liniste, are sanse mari sa creasca frumos si sa fie un adult fericit. Scolile, centrele comunitare si programele recreationale pot si ele oferi copiilor o sansa de a scapa de violenta, de a-si capata propria independenta si incredere si de a invata cum sa se descurce in viata.
O parte din adulti cred ca un copil de 6 luni sau mai mic, care asista la scene violente (ca de pilda tatal o loveste mereu pe mama), nu va suferi mult deoarece nu are memorie pe termen lung. !!! Nimic mai fals. Copiii sunt ca buretii. Ei absorb tot ce se intampla in jurul lor de la cele mai fragede varste. Ei percep violenta si furia care-i inconjoara asa cum percep si dragostea si atentia din partea celor care ii ingrijesc. Din aceasta cauza, natura si calitatea relatiilor cu un copil chiar foarte mic conteaza foarte mult pentru dezvoltarea lui pe viitor.
Violenta afecteaza viata tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii, violenta are urmari psihologice, emotionale si de dezvoltare. Chiar si la copiii foarte mici, martori la violenta, pot apare simptome de genul: anxietate, cosmaruri, regresie in limbaj sau in dezvoltarea motorie si stres post-traumatic. De asemenea, increderea in propria persoana sau in cei cu care vine in contact poate avea de suferit.
De multe ori ne aflăm în cazul cînd vedem pe vreun individ ce-l tachinează sau de multe ori bate pe alt copil mai mic ori de vărsta sa.Indiferenta sustine violenta. În acest moment tot curajul şi mîndria noastră de parcă ar dispărea,iar noi nu putem face nimic decît să privim.
De exemplu mergem noaptea pe stradă,iar într-un colţ cineva loveşte,cu dispreţ,pe altcineva.Atunci noi ce facem?Privim cu frică şi mergem mai departe ori o luam la fugă.Astfel se întîmplă cu mii de oameni în fiecare zi.
În alte cazuri privim doar cu indiferenţă la aceste abuzuri,spunîndu-ne în gînd: ,,Nu am nimic cu ei”.Însă indiferenţa are acelaşi sfîrşit ca şi violenţa sau, mai bine spus, indiferenţa susţine violenţa.
Există trei tipuri de violenţă: violenţa fizică, violenţa emoţională şi cea sexuală.La violenţa fizică putem fi supuşi în orice moment, de exemplu cînd eşti bătut de alt copil mai mare sau tras de păr, de urechi, cînd eşti scuturat de un matur sau impus la munca grea ce depăşeste capacitătea ta fizica.
De exemplu să luam un caz real: un copil rămase acasă şi nu făcuse nimic din ceea cei spuse mama sa, în plus a mai stricat şi o vază.Cînd s-a întors mama lui de la lucru, fiind stresată, şi încă văzînd această boroboaţă, a inceput s ail bata dupa care l-a încuiat în camera sa.
Tatăl, văzînd toate acestea , rămase indiferent şi plecase să privească televizorul.Însă cu bătaia şi cu orice altă formă a violenţei nu poţi rezolva problemele personale, ci din contra, îţi faci mai multe, şi nu poţi învăţa, în acest mod, un copil fapte frumoase.
Chiar dacă acest copil va face ceea ce-i spui şi se va comporta frumos, el va face aceasta din frică şi nu din propriile intenţii.Al doilea tip e violenţa emoţională. Cu ea ne întîlnim cel mai des, de exemplu acasă, cînd părinţii ne ceartă, la şcoală, cînd nu ne pregătim temele şi profesorii ne spun vorbe urîte, un coleg sau alt copil strain ne jignesc etc.
Cu acest tip de violenţă e cel mai greu de ,,luptat”, iar singurul mijloc de scăpare sunt cei mai mari sau prietenii, iar dacă ei vor rămîne indiferenţi , după ce ai fost supus acestor abuzuri, putem spune că violenţa emoţională nu poate fi oprită.Dar cred că cel mai grav tip de violenţă e cea sexuală, care e pedepsită cu închisoarea.